Am vorbit in repetate randuri despre beneficiile apropierii fizice de copii, dar subiectul nici pe departe nu este epuizat intrucat inca exista tinere mame care le intreaba pe altele: “Vrei sa iti cresti copilul ca la carte?”

Ironic sau nu, mesajul ascunde multe lacune afective ale celui sau celei care pune intrebarea. Spun asta pentru ca de curand am aflat ce inseamna “POC” (point of choice), si am hotarat sa ma preocupe ce este in spatele unei reactii, afirmatii. Pe scurt cand cineva afirma orisice, avem optiunea de a ignora, de a justifica sau de a ne preocupa de substrat, de citit printre randuri, depasind zona de confort data de primele doua variante.

Sa revin, ce sta in umbra unei astfel de intrebari? Si pentru ca ma preocupa mult ceea ce inseamna contactul uman, contactul fizic oferit copilului de la nastere, voi aborda credinta/superstitia, numiti-o cum vi se pare potrivit, conform careia bebelusul devine manipulativ daca este tinut mult in brate si de unde vine asta?

Sa fie din cauza lipsei de afectiune a adultului privat de afectiune parintelui in copilarie, sa fie din cauza influentei celor din jurul sau, din ambele motive? Sa reprezinte o iesire izvorata din propria relatie (distanta) cu copilul (interior) si cel nascut intre timp? Raspunsurile cu siguranta sunt la fel de variante si complexe.

Cert este un lucru. Exista studii (Harry Harlow) in care subiectii au fost maimutele, dovedindu-se (prin cercetari destul de crude) nevoia lor de a fi imbratisate, mangaiate, consolate, linistite?

Rolul mamei nu este doar unul de a oferi lapte copilului, ci de a-i hrani nevoia de securitate, de protectie, iar asta se intampla doar cand il tine in brate, aproape de trupul in care a stat 9 luni de zile.

Hai sa invatam de la animale (din nou), sa observam cum se comporta un pui de maimuta care are aceleasi nevoi ca un nou nascut.

Langa cine ramane el, pe cine alege atunci cand laptele i-a potolit foamea? Puiul de om credeti ca este mult diferit? Unde se simte el protejat?

Nu in bratele si langa pieptul mamei?

Da, dragi parinti, copiii au nevoie acuta de corpul vostru, sunt speriati si nelinistiti, li se activeaza in intreaga fiinta trairile de panica, de spaima atunci cand sunt lasati mult timp singuri, plangand, cerand langa voi.

Credeti ca puii de maimutica sunt manipulativi cand se lipesc la propriu de materialul moale si confortabil de pe papusa din filmul atasat?

Si mai observati cum in lipsa mangaierilor mamei, incep sa isi suga degetul ca sa se autolinisteasca intr-un fel sau altul?

Haideti sa nu ne mai incarcam cu mii de griji si temeri nefondate, dar imprutumate de la alti adulti speriati si panicati.

Permiteti-va sa rasfatati copiii, creati o legatura durabila peste timp si vremuri, coplesiti-va puii cu iubirea voastra.

Recomand pe aceasta cale sa nu ratati nicio carte si niciun eveniment in care ati putea-o intalni pe d-na Prof. Dr. Ana Munteanu, specialist in teoria atasamentului.

 

Spor la imbratisari, atat cat si cand vrea copilul. Niciodata nu e prea mult! :)