Articol scris de Rucsandra Maria Murzea, psiholog

”Cum ai putea fi alături de o persoană care a suferit o traumă

A.  Evită să forțezi persoana să vorbească despre trauma sa! A forța pe cineva să

vorbească despre un eveniment tulburător înseamnă a pune persoana în situația în

care să retrăiască experiența traumatizantă și toate emoțiile negative care o

însoțesc. Unii oameni pur și simplu nu sunt gata să evoce evenimentul

traumatizant. Persoana care presează victima traumei să se confeseze nu este și cea

care va trebui să suporte consecințele psihologice, emoționale și, uneori, fiziologice

ale retrăirii acelei experiențe. Dacă te gândesti că a vorbi despre o întâmplare

neplăcută poate fi, în unele privințe, asemănător cu a trăi o traumă vei înțelege cât

de greu poate fi pentru cineva să discute despre un eveniment dezagreabil. Cel mai

rău lucru pe care îl poți face vreodată este să ameninți  sau să dai ultimatumuri în

cazul în care persoana nu vorbește despre trauma sa. Este greșit! Complet greșit!

Ce ai putea face în schimb: Dacă te interesează să îi fii alături, oferă-i persoanei un

cadru (spațiu personal) mai larg în care să exploreze trauma. Oferă-i timp pentru a

se deschide. Așteaptă până când va fi gata să o facă. Acest lucru poate dura zile, luni

sau ani. Dar scopul tău nu este să forțezi persoana să rememoreze trauma. Vrei, de

fapt, să o ajuți să facă față prezentului.

B. Evită să ridici tonul când vorbești despre traumă sau comportamentele negative

care sunt afișate de persoanele traumatizate! Unii copii și adolescenți care au trăit

evenimente traumatice prezintă comportamente negative (opoziție, negare,

agresivitate, sfidare, deficit de atentie, impulsivitate sau tentative de a minți).

Suferința din forul lor interior poate determina un comportament nepotrivit, ieșit de

sub control. Chiar și în cazul adulților care au experimentat evenimente traumatice

comportamentul este adesea influențat de aceste experiențe. Pentru mulți dintre ei

relațiile romantice sunt afectate și stilul de comunicare este defectuos. În situații de

acest gen este ușor pentru cei dragi- colegi sau prieteni- să devină frustrați și să

trateze persoana cu indiferență, “dragoste dură” sau chiar să folosească cuvinte

jignitoare. Aceasta este o abordare nepotrivită.

Ce ai putea face în schimb: Este ideal să păstrezi cât de mult posibil contactul cu

propriile emoții. Observă ce simți și cum te comporți sub impactul acestor emoții.

Observă și intreabă persoana traumatizată cum înțelege acțiunile tale. Se simte

neiubită, neînțeleasă sau crede că lupți împotriva sa? Dacă răspunsul la această

întrebare este da, e nevoie să iți regândești strategiile de relaționare.

C. Evită să abandonezi persoana traumatizată în procesul ei de recuperare: Din

păcate, există unele victime ale traumei care sunt trimise la tratament în timp ce

întregul lor sistem de suport (familie, prieteni) rămâne decuplat și detașat de

procesul terapeutic. Ori, mai rău, pe parcursul recuperării sale, oamenii dragi o pot

abandona, o pot priva de susținerea și ajutorul lor.

Ce ai putea face în schimb: Gândește-te bine dacă poți rămâne lângă persoana

traumatizată pe tot parcursul recuperării sale. E posibil să existe momente când te

vei simți coplesit, iar acest lucru este firesc. Pentru a depăși momentele grele poți

căuta la rândul tău ajutor de specialitate (psiholog, psihoterapeut etc). Dacă simți că

nu poți să insoțești persoana de-a lungul întregului său proces de vindecare ar fi

bine să nu ii promiți că ii vei fi alături. Poți însă să alegi să îi fii alături în anumite

momente- când tu ești cu adevărat dispus să o faci. E indicat ca înainte să verifici

dacă prezența ta în aceste momente este bine primită de persoana pe care dorești să

o susții.

D. Evită să pierzi din vedere comportamentele de autovătămare! Ele ar putea indica

existența gândurilor de suicid! Unii oameni cred că o persoană caută sa atragă

atenția prin exprimarea gândurilor de sinucidere sau prin comportamente de

autorănire (automutilare, zgârieturi,  arsuri,  smulgerea părului de pe corp sau

angajarea în alte comportamente cu risc ridicat). De cele mai multe ori aceste

comportamente ascund tulburări psihologice severe (stres post-traumatic, depresie,

anxietate etc).

Ce ai putea face în schimb: Fii conștient că gândurile de sinucidere și

comportamente auto-nocive au loc dintr-un motiv anume. Atragerea atenției asupra

sa poate fi un motiv, dar de multe ori există frici mari care se ascund in spatele

acestor comportamente. Dacă iți este la îndemână, poartă o discuție cu persoana

traumatizată cu privire la gândurile sale referitoare la moarte si la comportamentele

de autovătămare. Este posibil să înțelegi astfel ce frici generează aceste  gânduri

și/sau comportamente.

E. Evită să grăbești procesul de vindecare sau să crezi că ritmul tău de viață este

același cu al persoanei traumatizate: Fiecare om își trăiește într-un mod unic suferința.

Răspunsurile și reacțiile persoanelor la un eveniment pot varia în funcție de mai mulți

factori: vârstă, experiență de viață, trăsături de personalitate, resurse personale, existența

sistemului de suport etc.

Ce ai putea face în schimb: Fii răbdător, vindecarea are nevoie de timp.  Încearcă să

înțelegi care sunt nevoile și ritmul persoanei pe care dorești să o ajuți. Trauma

afectează fiecare parte a ceea ce suntem- creierul, sănătatea, emoțiile, viziunea

personală asupra lumii, capacitatea de a face față vieții, conexiunile sociale și

capacitatea de a interacționa, capacitatea de a ne vindeca etc. Nu poți grăbi

vindecarea, indiferent cu cât de mult timp în urmă s-a întâmplat trauma.

Organismul, emoțiile și mintea trec de multe ori printr-o perioadă de doliu și de

pierderi. Aceasta include adesea simptome de frică și anxietate. După ce perioada de

doliu se încheie (sau devine mai tolerabilă pentru victimă) ar putea apărea alte

simptome sau percepția persoanei asupra vieții s-ar putea schimba.

Comportamentul și starea de spirit se modifică, de asemenea.

F. Evită să crezi că știi ce e cel mai bine pentru persoana care a suferit o traumă!

Tendința naturală a oamenilor este deseori aceea de a crede că dacă o strategie a

funcționat pentru ei, va functiona și pentru ceilalți. Ori că dacă ceva le face plăcere

sau le împlinește o nevoie atunci acel ceva este necesar și suficient și pentru

ceilalți. Lucrurile nu stau în felul acesta!

Ce ai putea face în schimb: Verifică dacă ceea ce crezi tu despre nevoile și dorințele

persoanei  traumatizate este real. Întreabă persoana de ce are nevoie, ce își dorește.

Acceptă ideea că fiecare om are dreptul de a alege pentru sine. Chiar dacă ți se pare

că alegerile lui sunt nepotrivite, reamintește-ți că nu poți lua decizii pentru el.”

Referințe bibliografice și informații adiționale:

http://www.cdc.gov/masstrauma/factsheets/professionals/coping_profession

al.pdf

2.

https://www.massey.ac.nz/massey/fms/Colleges/College%20of%20Humanitie

s%20and%20Social%20Sciences/Psychology/Disasters/factsheet/Factsheet%2

09%20-

%20When%20someone%20you%20know%20has%20been%20through%20a%20tr

aumatic%20experience.pdf?433CD2B39B0BB26D531CC34D965BCD94

http://www.hnormanwright.com/index.php?main_page=page&id=35&chapter

=0