_DSC9448_DT

Invitatie la seminar “Bebe plange”.

14.05.2015, Leaganul Vietii (P-ta Unirii, nr. 10, ora 17.30)

Durata:3h.30

Suport curs inclus

Inscrieri: contact@bebeplange.ro

Adesea ma intreb despre ce anume se intampla in gandurile parintilor atunci cand pentru prima data le spun ca nou nascutii se nasc cu abilitatea de a transmite nevoile fiziologice, de baza. Cu alte cuvinte, cand le este somn, scoate un tip de sunet, cand le este foame un altul, sau cand vor sa ragaie, un altul. Pare dificil de acceptat? Pare verosimil? :)

Intr-una din duminicile calde, in Brasov, sub dealul Lempes, apare un cuplu de parinti tineri, cu un bebe de vreo 2 luni. In scurt timp, bebelusul incepe sa vocalizeze, si din primele sunete, am inteles. Spunea ca ii este somn. Calm, linistit, fara a deranja prin plansul lui. Imi venea sa o informez pe mamica lui ca este momentul sa incerce sa mearga in masina pentru linistire, dar…cum inca am rezerve fata de reactii, ma abtin.

Bebe este asezat in landou, dar nu doreste sa ramana acolo. Stiti ca somnul este ceva cu care nou nascutii/bebelusii se obisnuiesc treptat, au nevoie de bratele mamei, de mangaiere, de a primi mesajul ca a trece in starea de somn e ok, sunt in siguranta.

Mai mult, incepe stimularea copilului cu intrebari: Dar ce nu iti place? De ce plangi? Apoi jucaria zornaitoare, apoi plimbatul si tinutul cu ochii in soare, etc..toate aceste actiuni de fapt deranjeaza bebelusul care simtea nevoia sa doarma.

Cateva minute mai tarziu apare un al doilea cuplu. Prietena, draguta de altfel si dornica sa ajute mamica, preia copilul. Urmeaza o alta serie de giugiuleli si vorbit pe voci, zornaieli, alergat cu bebe in brate….timp in care mami trage o tigara….de linistire:)

Dupa jumatate de ora de astfel de tratament, bebe devine foarte suparat ca nimeni nu intelege ca lui ii este somn, ca nu vrea jucaria, ca nu are nevoie de dialoguri in care limba (plansul) lui nu este inteles.

Fetita mea ma intreaba: “Mama, de ce plange bebe?”, iar eu, Pentru ca ii este somn, mama, el ar vrea sa doarma acum.

Nu stiu daca am fost auzita sau nu, daca mama intr-adevar s-a hotarat sa incerce si altceva pentru a calma copilul, insa au intrat impreuna in masina, l-a pus la san si intr-un minut micutul a adormit.

De ce va spun povestea aceasta? Pentru ca este un exemplu simplu de ghicit, de incercare si eroare in a calma un bebe plangand, in a identifica o nevoie. Si pentru a va incuraja sa incercati sa dati credit bebelusilor dincolo de nivelul lor de dezvoltare 0-4 luni. Ei chiar pot vorbi. Adultii doar trebuie sa aiba incredere si sa incerce sa ii inteleaga. Nimic nu e la intamplare, stiti vorba asta, da?