Articol scris de Rucsandra Maria Murzea, psiholog
”Cum ai putea fi alături de o persoană care a suferit o traumă
A. Evită să forțezi persoana să vorbească despre trauma sa! A forța pe cineva să
vorbească despre un eveniment tulburător înseamnă a pune persoana în situația în
care să retrăiască experiența traumatizantă și toate emoțiile negative care o
însoțesc. Unii oameni pur și simplu nu sunt gata să evoce evenimentul
traumatizant. Persoana care presează victima traumei să se confeseze nu este și cea
care va trebui să suporte consecințele psihologice, emoționale și, uneori, fiziologice
ale retrăirii acelei experiențe. Dacă te gândesti că a vorbi despre o întâmplare
neplăcută poate fi, în unele privințe, asemănător cu a trăi o traumă vei înțelege cât
de greu poate fi pentru cineva să discute despre un eveniment dezagreabil. Cel mai
rău lucru pe care îl poți face vreodată este să ameninți sau să dai ultimatumuri în
cazul în care persoana nu vorbește despre trauma sa. Este greșit! Complet greșit!
Ce ai putea face în schimb: Dacă te interesează să îi fii alături, oferă-i persoanei un
cadru (spațiu personal) mai larg în care să exploreze trauma. Oferă-i timp pentru a
se deschide. Așteaptă până când va fi gata să o facă. Acest lucru poate dura zile, luni
sau ani. Dar scopul tău nu este să forțezi persoana să rememoreze trauma. Vrei, de
fapt, să o ajuți să facă față prezentului.
B. Evită să ridici tonul când vorbești despre traumă sau comportamentele negative
care sunt afișate de persoanele traumatizate! Unii copii și adolescenți care au trăit
evenimente traumatice prezintă comportamente negative (opoziție, negare,
agresivitate, sfidare, deficit de atentie, impulsivitate sau tentative de a minți).
Suferința din forul lor interior poate determina un comportament nepotrivit, ieșit de
sub control. Chiar și în cazul adulților care au experimentat evenimente traumatice
comportamentul este adesea influențat de aceste experiențe. Pentru mulți dintre ei
relațiile romantice sunt afectate și stilul de comunicare este defectuos. În situații de
acest gen este ușor pentru cei dragi- colegi sau prieteni- să devină frustrați și să
trateze persoana cu indiferență, “dragoste dură” sau chiar să folosească cuvinte
jignitoare. Aceasta este o abordare nepotrivită.
Ce ai putea face în schimb: Este ideal să păstrezi cât de mult posibil contactul cu
propriile emoții. Observă ce simți și cum te comporți sub impactul acestor emoții.
Observă și intreabă persoana traumatizată cum înțelege acțiunile tale. Se simte
neiubită, neînțeleasă sau crede că lupți împotriva sa? Dacă răspunsul la această
întrebare este da, e nevoie să iți regândești strategiile de relaționare.
C. Evită să abandonezi persoana traumatizată în procesul ei de recuperare: Din
păcate, există unele victime ale traumei care sunt trimise la tratament în timp ce
întregul lor sistem de suport (familie, prieteni) rămâne decuplat și detașat de
procesul terapeutic. Ori, mai rău, pe parcursul recuperării sale, oamenii dragi o pot
abandona, o pot priva de susținerea și ajutorul lor.
Ce ai putea face în schimb: Gândește-te bine dacă poți rămâne lângă persoana
traumatizată pe tot parcursul recuperării sale. E posibil să existe momente când te
vei simți coplesit, iar acest lucru este firesc. Pentru a depăși momentele grele poți
căuta la rândul tău ajutor de specialitate (psiholog, psihoterapeut etc). Dacă simți că
nu poți să insoțești persoana de-a lungul întregului său proces de vindecare ar fi
bine să nu ii promiți că ii vei fi alături. Poți însă să alegi să îi fii alături în anumite
momente- când tu ești cu adevărat dispus să o faci. E indicat ca înainte să verifici
dacă prezența ta în aceste momente este bine primită de persoana pe care dorești să
o susții.
D. Evită să pierzi din vedere comportamentele de autovătămare! Ele ar putea indica
existența gândurilor de suicid! Unii oameni cred că o persoană caută sa atragă
atenția prin exprimarea gândurilor de sinucidere sau prin comportamente de
autorănire (automutilare, zgârieturi, arsuri, smulgerea părului de pe corp sau
angajarea în alte comportamente cu risc ridicat). De cele mai multe ori aceste
comportamente ascund tulburări psihologice severe (stres post-traumatic, depresie,
anxietate etc).
Ce ai putea face în schimb: Fii conștient că gândurile de sinucidere și
comportamente auto-nocive au loc dintr-un motiv anume. Atragerea atenției asupra
sa poate fi un motiv, dar de multe ori există frici mari care se ascund in spatele
acestor comportamente. Dacă iți este la îndemână, poartă o discuție cu persoana
traumatizată cu privire la gândurile sale referitoare la moarte si la comportamentele
de autovătămare. Este posibil să înțelegi astfel ce frici generează aceste gânduri
și/sau comportamente.
E. Evită să grăbești procesul de vindecare sau să crezi că ritmul tău de viață este
același cu al persoanei traumatizate: Fiecare om își trăiește într-un mod unic suferința.
Răspunsurile și reacțiile persoanelor la un eveniment pot varia în funcție de mai mulți
factori: vârstă, experiență de viață, trăsături de personalitate, resurse personale, existența
sistemului de suport etc.
Ce ai putea face în schimb: Fii răbdător, vindecarea are nevoie de timp. Încearcă să
înțelegi care sunt nevoile și ritmul persoanei pe care dorești să o ajuți. Trauma
afectează fiecare parte a ceea ce suntem- creierul, sănătatea, emoțiile, viziunea
personală asupra lumii, capacitatea de a face față vieții, conexiunile sociale și
capacitatea de a interacționa, capacitatea de a ne vindeca etc. Nu poți grăbi
vindecarea, indiferent cu cât de mult timp în urmă s-a întâmplat trauma.
Organismul, emoțiile și mintea trec de multe ori printr-o perioadă de doliu și de
pierderi. Aceasta include adesea simptome de frică și anxietate. După ce perioada de
doliu se încheie (sau devine mai tolerabilă pentru victimă) ar putea apărea alte
simptome sau percepția persoanei asupra vieții s-ar putea schimba.
Comportamentul și starea de spirit se modifică, de asemenea.
F. Evită să crezi că știi ce e cel mai bine pentru persoana care a suferit o traumă!
Tendința naturală a oamenilor este deseori aceea de a crede că dacă o strategie a
funcționat pentru ei, va functiona și pentru ceilalți. Ori că dacă ceva le face plăcere
sau le împlinește o nevoie atunci acel ceva este necesar și suficient și pentru
ceilalți. Lucrurile nu stau în felul acesta!
Ce ai putea face în schimb: Verifică dacă ceea ce crezi tu despre nevoile și dorințele
persoanei traumatizate este real. Întreabă persoana de ce are nevoie, ce își dorește.
Acceptă ideea că fiecare om are dreptul de a alege pentru sine. Chiar dacă ți se pare
că alegerile lui sunt nepotrivite, reamintește-ți că nu poți lua decizii pentru el.”
Referințe bibliografice și informații adiționale:
http://www.cdc.gov/masstrauma/factsheets/professionals/coping_profession
al.pdf
2.
https://www.massey.ac.nz/massey/fms/Colleges/College%20of%20Humanitie
s%20and%20Social%20Sciences/Psychology/Disasters/factsheet/Factsheet%2
09%20-
%20When%20someone%20you%20know%20has%20been%20through%20a%20tr
aumatic%20experience.pdf?433CD2B39B0BB26D531CC34D965BCD94
http://www.hnormanwright.com/index.php?main_page=page&id=35&chapter
=0